duminică, 19 martie 2017

"Dreptul nostru de a crea si implini un nou inceput“


Omul a fost creat. 
Credem asta tot mai mult si tot mai multi …iar El, Omul, nu a fost creat de un “ oarecare dumnezeu “, extraterestru  sau orice altceva din afara planetei noastre mai inteligent decat noi, la vremea la care aceasta creatie s-a intamplat… si nu a fost creat doar ca si experiment sau pentru un scop derizoriu in acceptiunea universala, pur si simplu.
Omul a fost creat de Dumnezeu! de Dumnezeul Unic care a creat Universul si Legile Lui si Omul ca Fiinta Unversala impreuna cu toate celelalte Fiinte Om din Univers create ca si noi de acelasi Unic Dumnezeu.
Din aceasta perspectiva, trebuie sa cautam sa intelegem atat cat putem acum ceea ce inseamna aceasta asumtie; suntem  cu totii, din tot Universul, frati intru acelasi Dumnezeu, acelasi Creator, acelasi Tata.
Am fost creati ca sa preluam si sa administram ceea ce Dumnezeu a creat innainte de a ne crea pe noi si anume intregul Univers. Da, poate parea apocaliptica aceasta asumtie axiomatica, dar numai asa se poate intelege – asuma – responsabiliza si metamorfoza in sublim esenta fiintei noastre si a menirii noastre ca si copii nemuritori ai Lui Dumnezeu.
O sa spuneti, poate, O.K. ! Wow, ce aiurea suna… noi avem atatea pe cap, atatea de rezolvat pe aceasta bucata de pamant minuscula numita Terra…, atat de multe nevoi, atat de multe asteptari si neimpliniri, atat de multe frustrari si regrete, necaz si probleme, invidie si ura si atatea si atatea… incat, ce tot spui acolo de Univers, Dumnezeu, Creator, responsabilizari si metamorfoze in sublim… ‘” – Stai dom’le sa ne mai revenim cu existenta asta de zi cu zi, sa gasim ceva de lucru, sa vedem cum putem sa impartim aia 200 de EURO pe care ii primim pe luna ca sa existam, cu mancarea, cu curentul electric, cu chiriile, cu taxele, cu copiii si existenta lor, cu scoala lor, cu parintii si bunicii bolnavi, …si atatea si atatea altele…
Asa ca, sti ce, mai lasa-ne un pic pana traim viata asta si poate, daca o mai exista inca una, poate avem norocul sa fie mai buna… ne gandim atunci la Dumnezeul ala Unic de care vorbesti tu…
Oh, si ce dreptate ati avea, daca ati spune asta si ce nedreptate ar fi daca lucrurile ar ramane asa…

…exista Un Inceput in afara noastra , adica acel Inceput dintotdeauna si care nu are nici un inceput pentru ca pur si simplu EL ESTE , este CEL ce ESTE – singurul Present continuu in care sunt si traiesc etern Trecutul – Prezentul – Viitorul  , EL este Dumnezeu .
…si mai exista un inceput in care am inceput sa numaram noi , dar nu pana la o suta , cinci sute sau o mie de ani ci fara sfarsit , atata timp cat numaratoarea noastra este de fapt numaratoarea lui Dumnezeu in noi – cu noi impreuna – pentru noi toti impreuna cu EL , ca sa invatam sa zambim , sa radem sa ne bucuram si sa ne implinim .
Cum putem administra un Univers infinit ca spatiu ( cel putin in acceptiunea noastra de data asta extrem de stiintifica ) si ca timp , in contextul in care “ Administratorul “ acestui Univers ( adica noi , fiintele umane ) numit ( ba chiar mai mult , creat ) de Proprietarul acestuia ( adica Dumnezeu ) “ suntem “ pret de cateva clipe dupa “ nominalizare “ si nici nu apucam bine sa rostim magia asta incredibila , ca … au si trecut cei …70 , 80 sau 100 de ani – clipe si …Gata ! nu mai suntem !  Ce sa mai facem planuri , due diligence , cash flow-uri , etc. ca sa incepem cu dreptul administrarea acestui patrimoniu incredintat de Dumnezeu … , ca au si venit altii , care o iau de la capat cu intrebarile primare …: “ – Cine sunt eu  ? Ce caut eu aici ? Incotro ma indrept ? Care e sensul existentei mele ?  , etc. , etc … asta , in cazul in care acesti “ altii “ care vin dupa “ cei care pleaca “ au sansa acestor intrebari si a minimului timp si drept de si le aroga cu curaj in firescul lor si nu se pierd si ei in “ existenta “ celor 200 de EURO , a acelor adevaruri cu mancarea , chiria , taxele , bolile , nevoile copiilor , parintilor si bunicilor , a nepotilor , etc. , etc… Si , daca au sansa de a si le pune , si tot nu au si sansa sa inteleaga si sa realizeze ca inaintea lor au fost altii care si-au pus si acleasi sublime intrebari , ba chiar au ajuns macar sa apuce sa inceapa sa planifice  administrarea  patrimoniala data de de Dumnezeu – Proprietarul Universului , dar , … au disparut fara urme de “ memorie “  .
Si atunci ? tot venind unii dupa altii , tot luand-o de la capat cu acele minime urme de existenta  a memoriilor ancestrale , ajungem cu chiu cu vai , prin tot felul de inovatii umane sa incropim un “ plan de actiune “ pentru a descoperi “ patrimoniul “ lasat de Dumnezeu in administrare Omului , in felul in care mostenirea celor care” au plecat” este asumata si dezvoltata de “ cei care au venit “ .
Administrarea acestui Univers infinit ca timp si spatiu trebuie facuta in aceleasi conditii de existenta similara cel putin cu dimensiunea acestui Univers , iar Administratorul ( Omul ) trebuie sa asume aceste “ dimensiuni “ spatiale si temporale in conditii de constiinta si constienta continua suprapuse ca dimensiuni spatiale si temporale identice cu subiectul acestora , Universul .

Temerile , frustrarile , lipsa de curaj , inhibitia , negarea , finitul asumat aprioric ca si adevar existential al dimensiunii umane , sunt tot atatea tare si dogme ancestrale transmise in subliminal din generatie in generatie in fiinta umana , dogme care au “ favorizat “ si in final astazi , Fiinta Umana , in loc sa danseze si sa rada impreuna cu Dumnezeu , Tatal nostru , in tot Universul si In hohote de bucurie , Fiinta Umana a ajuns aproape un simplu animal care se zbate in limitele unei existente impuse de o stare existential -sociala “ cladita “ de innaintasi . O stare in care deosebirile si asemanarile dintre existenta umana si cea animalica se apropie incet – incet , iar zestrea noastra ancestrala de la nastere in care asumarea  Legii Crezului si Credintei , a Cunoasterii si a Transcendentei catre Dumnezeire in Har si Nemurire ca si deosebire fundamentala a creatiei noastre in raport cu celelalte animale si finite in general , parca sunt simple vise visate foarte rar si pe care , oricum , daca le visam , le uitam innainte de a ne trezi . Si totusi , macar atat … , aceste vise daca le-am tine minte , le-am asuma si am crede in ele macar , si am avea un punct de sprijin de la care sa plecam si pe care sa cladim si sa devenim .
Bine , si ce e de facut ? ca asa si tot asa , in felul asta bacovian de intelegere , asumare si acceptare a realitatii existential umane , mai bine nu mergem mai departe …spre un asemenea orizont . Pentru ca si daca in alergarea contra cronometru a acestei vieti nebunesti a anului 2015 cu toate ale ei ( pe care nu mai vreau sa le amintesc – le stim toti la fel de bine ) , si tot ajungem sa gasim acea clipa de revelatie si sa ne intrebam : “ – Hei ! , incotro ?! Ce faci ?! …stai , opreste-te ! nu esti pe drumul tau , ai cazut !, opreste-te si respira – gandeste si uite-te in Interiorul tau ; stai , un pic .
Acesta este momentul in care toti trebuie ajungem la un moment dat si avem sansa sa ne resetam existenta .
In loc sa ne asumam hazardul material initial , sa ne asumam creatia Divina din Iubire ;
In loc sa ne vedem ca si niste “ nepoti “ evoluati ai “ unchiului “ maimuta ( asa cum ne “ explica “ manualele scolare ) , sa ne vedem ca niste copii ai Lui Dumnezeu cel Atotputernic  creati pentru a ne bucura etern impreuna cu El de fascinatia cunoasterii si trairii Vietii Universale si Eterne ;
In loc de a accepta conditionarile statuate de degenerarea finite umane , sa ne asumam libertatea Spiritului din noi sadit de Dumnezeu ;
In loc sa ne fie frica de o stare de fapt inoculata de fiinta umana degenerata , sa ne asumam curajul schimbarii acestor stari in numele dreptului fundamental al fiintei umane de a fi libera , demna si eterna ;
In loc de a ne ingradi singuri viata in “cotidianul “ viclean inoculat in subliminal de catre fiinta umana degenerata si organizata in Sistem , sa ne luam libertatea de a regandi liber ca si fiinte construite din Esenta Divina – Suflet si Spirit in simbioza si sinergie cu materia devenita astfel Intelepciune , prin toata aceasta existenta si sa ne cream un nou inceput ;
In loc sa … , sa … ( continuati voi , va rog …) ;

Gandul se naste din trairea Sufletului , Cuvantul exprima Gandul iar Fapta , Cuvantul .
Asa incat , daca vrem sa ne creem un nou inceput asa dupa cum spuneam mai sus , un inceput faptic si palpabil , asa cum nu a mai fost vreodata si cum ni l-am dorit in toate visele noastre frumoase , trebuie ca acesta sa fie in esenta cladit pe simtirea si trairea initiala din interiorul nostru care sa fie asa cum ne-am visat-o : curata si luminata de Iubire si din care sa devina gandul si ideile cele de mult asteptate si dorite de umanitatea romaneasca si care sa se metamorfozeze prin Cuvant in fapte si actiuni implinite in numele acelor vise si idealuri pe care Sufletul noastru nu a incetat niciodata sa le simta si sa le doreasca .

Va urma …
De Teodor Ioan Vostinaru