Interplanetarium

Internetul ar fi trebuit sa aibă misiunea de a ne apropia, însă acesta ne-a îndepărtat atât de mult încât părem a fi fiecare de pe alta planeta.
Am călătorit astăzi cu trenul, in vagon cu trei domnișoare si un domnisor si am simțit un moment de inspirație sa scriu următoarele:
Cu toții eram cu telefoanele in mâna si taceam, si la un momentdat am închis ochii si am început sa port un monolog imaginar cu ei:
-Mai demult, pe vremea când eram de vârsta voastră, noi comunicam între noi, purtam discuții interminabile, de așa natura încât deabia cu greu puteam sa ne despărțim când unul dintre noi trebuia sa coboare; vorbeam despre ce cărți am mai citit fiecare, despre visurile si idealurile noastre, de la cine a făurit piramidele si pana la începuturile începuturilor, despre orice; si doar de dragul de a ne vorbi între noi...era frumos, sa știți!
Nu contest faptul ca acest așa zis internet are si un rol practic, ca avem la dispoziție toate informațiile lumii, mai ales dacă știm si sa le cernem pe cele bune si necesare, sau ca ne ajuta sa ne mișcam mai repede, ca ne-a introdus in secolul vitezei, deși nu știu dacă aveam neapărată nevoie de asta, prefer sa consider ca viața nu ar trebui niciodată luată in graba. Extras din titlul scrierii, interplanetar este exact ceea ce a făcut internetul oamenilor, este spațiul gol dintre planete, este golul ce il lasă in sufletul oamenilor, rămași singuri in spatele unui telefon sau computer, ce continua sa afișeze viața lor frumoasa si extravaganta, fiind prea preocupați chiar si in putinele dați când sunt in mijlocul naturii, sa facă poze si filmulețe pentru site-urile de socializare, in loc sa privească cerul, apa sau pădurea ce-i înconjoara; sau mai grav, atunci când un cuplu ce se vrea a fi unul fericit, stau seara pe canapea fiecare pe propriul telefon, in loc sa se privească in ochi si sa își vorbească dulce. Ar fi atât de multe de spus in privința acestui subiect dar prefer sa închei aici, cert este faptul ca sunt tot mai mulți oameni introvertiți si singuri in juru-mi si toate astea cauzate de oportunitatea oferită de internet oamenilor de a trai o viața virtuală, o viața pe care nici măcar Dumnezeu nu si-a putut-o închipui in cele mai crâncene coșmaruri, si spun asta pentru a va da seama cât de tare greșim sa optam pentru o viața ireala si foarte daunătoare continuitatii vieții omului pe Pământ.

Vulturul

Vulturul are șansa de a avea 2 vieți!
Depinde de fiecare vultur in parte ce alege.
El poate trai pana la vârsta de 70 de ani, însă aproape de 40 de ani, ciocul ii este prea încovoiat pentru a se mai putea hrănii, ghiarele ii sunt  prea lungi pentru a putea sa prindă prada iar penele sunt chiar prea mari si grele pentru a mai putea zbura. Si atunci el ia decizia de a se retrage in înaltul munților, unde isi sparge ciocul de stânca si așteaptă 6 luni sa ii crească unul nou, apoi cu ciocul nou isi smulge ghearele, si așteaptă alte 6 luni pentru a ii creste alte gheare noi si tinere, si intr-un final cu ghearele cele noi isi scoate fiecare pană in parte si peste alte ultime 6 luni ii cresc pene noi; si apoi mai poate trai încă 30 de ani!
Concluzia: Descotorosește-te de tot ce iti este nociv si iti face rau, întoarce-ti privirea catre Dumnezeu, si mergi mai departe!

Învățătură

Toți pomii și toate ierburile au un rost anume, pe care li le-au dat zeii înca de la facerea lumii. O iarbă de leac ajută la inimă, alta la tăieturi și a treia la durerile de cap. Fiecare își are locul ei, chiar și alea care îs otrăvitoare.
Și acum îți mai dau o învățătură, care vine de la primii geți care au pătruns tainele lucrurilor:
În viață trebuie să fi cumpătat, dacă vrei să îți fie bine și să nu duci lipsă de nimic.
Creanga prea plină de rod, e mai repede frântă de vânt.
Sâmânța prea adânc îngropată în pământ, nu răzbate și prea multă apă îi stinge suflarea.
Înțelegi?

Sursa: Zalmoxis-film documentar
De Daniel Roxin