3 doamne

Neintelegerea exactă a deciziilor celor trei doamne, cunoscute de mine îndeaproape in viața, m-a determinat sa scriu următoarele:
Nu intru in detalii, nici chiar cunoscute, legate de viețile lor tumultoase sau cel putin agitate de dinaintea deciziilor radicale.
Prima prietena, draga mie, a ales sa se boteze prin pocăință, sa se nască din nou, cum ii place ei sa spună.
La început am fost ușor degajat, nu o luam cu-adevarat in serios, am zis ca e doar o faza si o sa ii treacă. Mai apoi am observat ca este foarte înflăcărată in noul ei crez si chiar am contestat-o, intrând amândoi in multe discuții contradictorii ce păreau a nu avea sfârșit. Mai târziu nu am mai provocat-o, încercând sa o înțeleg si sa ii respect alegerea dorita. Si pana acum intr-o zi, cand fiind din nou aproape de familia mea, sa observ cu bucuroasa stupoare căci comportamentul si vorba mea parca au suferit o schimbare pozitivă in relația cu ai mei dragi părinți si frate.
M-a influențat pozitiv D?
A doua prietena, draga si iubita sufletului meu, doamna cea mai inteligenta cunoscuta de mine vreodată, cu care mi-a făcut deosebita plăcere sa vorbesc mai mult de un deceniu din viața, dupa mai multe încercări si răzvrătiri alege sa lase totul in urma si imi spune ca, se muta la tara sa se plimbe prin natura cu fetița ei, ca vrea sa facă cum am făcut eu toată viața, doar ceea ce am simțit si vrut, ca imi asculta sfatul de a-și asculta inima.
Am influențat-o pozitiv pe A?
Cea de-a treia prietena, o amica buna de-a mea, o prietena veche, ma surprinde zilele trecute cu o decizie radicala asupra vietii sale, motiv pentru care am si dorit sa scriu aceste rânduri; am sa ma retrag la manastire, imi spune ea.
Am vorbit cu ea si nu stiu de ce dar o cred, chiar i-am promis ca am sa merg sa o vizitez.
Rămâne de văzut in ce fel o voi/ma va influența M!
M-am mai gândit intre timp dar mai ales in cele din urma, ma gândesc ce anume se întâmpla cu femeile acestea, ce le determina sa ajungă sa ia astfel de decizii radicale, chiar si de bun augur de or fi; si prima mea sageata o arunc asupra bărbaților, nu isi mai fac datoria de bărbați, oare cat de rar o fi bărbatul cu vesta, pălărie, o floare, o poezie, o vorba buna si o tigara-n așternutul umed de iubire!?
O fi vina lor, căci vor cu toate o cariera, si o primesc si dupa ceva ani de munca istovitoare, acuza vizite la doctori si dezechilibru spiritual; ar mai putea fi nereușita întemeierii unei familii iubitoare sau mai aproape de adevăr, încă neaflarea menirii lor pe-acest Pamant!
Simt ca ar fi trebuit sa mai scriu mult aici...O fi contat ca m-au cunoscut?
Nu stiu încă răspunsul pe care cu siguranța nici ele nu si-l pot da, doar pot sa sper ca au plecat in căutarea lui Dumnezeu!