Am locuit doua luni de zile in București si la bloc mi-am făcut un prieten nou, si anume botezat de mine, pe ariciul Petrică.
Era un arici deosebit, cu o personalitate aparte, ma bucura de fiecare data cand il vedeam, avea un mers foarte rapid si ager, părea a fi șef printre restul de animale ale blocului, probabil o fi încercat la început vreo pisica sa il atingă cu laba si s-a trezit cu trei spini înfipți in ea. Mi-am zis, ce animal interesant, ce creație, ce armura, o bila de spini. O data chiar l-am prins in fata scării si am stat de vorba cu el, cand il strigam Petrică se oprea in loc, însă de aceasta data m-am apropiat de el si i-am spus, ce faci ma Petrică, si a ridicat capul lui minuscul si s-a uitat la mine cu ochii lui mici si negri ca niște mărgele. Imi este dor de Petrică!
Întors acasa, de câteva zile primesc o vizita surpriza, un greiere isi stabilește casa la mine in casa, si se pare ca nu mai vrea sa plece, si nu il zăresc si găsesc nicăieri, parca ar fi invizibil, si cântecele lui resuna parca tot in alte părți. In prima noapte am dormit cu becul aprins sa il păcălesc sa nu mai cânte, a doua noapte cu televizorul aprins sa il păcălesc cu vorbăraia, in aceasta noapte sunt decis sa il las sa cânte, sa ma obișnuiesc cu el. Ceea ce mi se pare ciudat este faptul ca in momentul in care adorm începe sa cânte iar daca ma trezesc din somn înceată, nu doar ca imi simte prezenta si mai mult de atat imi confirma o veche vorba de-a mea: Mi se pare destul de logic ca atunci cand visam sa fim treji dincolo si atunci cand suntem treji aici, sa visam dincolo.
Pe greier l-am botezat Anastasiu, pentru semnificația numelui, si in seara asta am început sa fluier si eu la el si imi raspunde, se pare ca ne împrietenim.
Si in încheierea poveștii am sa va relatez un mit vechi românesc si anume:
"Culoarea greierului este explicată prin faptul că el a ascultat cum ariciul vorbea singur despre ce ar trebui să facă Dumnezeu pentru ca cerul să acopere tot pământul."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu