Evolutia ireversibila

Nu am auzit niciodată pe nimeni sa vorbească despre modificarea genetica a organismului tinerei generații si chiar mai mult, nu am reusit sa găsesc in tot google-ul vreo remarca in ceea ce privește un fapt observat de mine in viata de zi cu zi si anume acela ca cel putin fetele din ziua de astazi, ma refer la fetele din tânara generație Y, de vârste cuprinse intre 12 si 16 ani, sunt mult mai dezvoltate fizic decât erau fetele atunci cand eram de vârsta lor, si in plus o alta remarca inexplicabila pentru mine ar fi aceea ca toate copilele sunt extrem de frumoase, fara excepții si nu cred ca are vreo legătura moda, stilul sau machiajele timpurii cu asta.
In schimb, fara a vrea sa jignesc pe cei tineri, evoluția psihică lasă de dorit, pe lângă observarea ca un prunc de-abia mergător, deja manipulează telefonul mamei lui cu o dexteritate la care părinții mei nu mai au cum sa o ajungă din urma; inteligenta tinerei generații este in cădere liberă, sunt excepții bineainteles, nu exista pădure fara uscături si viceversa, însă masa de tineri imi para rău sa o spun dar sunt considerați analfabeți functionali; nu este același lucru sa iti culegi informațiile dintr-o carte sau scris, cu a ti-l luat dintr-un filmuleț sau video!
Cat despre tehnologie, ne face rău, ne face un mare rau; si pe noi ne-a prins, o parte sau parțial, pentru ca odată cu noi a crescut si din păcate nu are limite de oprire; cel putin pe mine ma intriga atunci cand descarc o aplicație din google sau playstore si in imediat următorul moment primesc pe facebook reclame cu chestii similare si ma face sa ma întreb serios despre intimitatea noastra si chiar ma sperie gândul la viitor cand văd o creație ca si robotul Sophia!
Nu au nevoie sa va implanteze nici un cip, răul s-a făcut deja, depinde de noi daca ii vom permite sa ne acapareze in totalitate sau/si sper ca vom găsi inspirația, puterea si fărâma de divin din noi de a lupta împotriva lui si a lor si a noastra!

Ariciul Petrică si Greierul Anastasiu

Am locuit doua luni de zile in București si la bloc mi-am făcut un prieten nou, si anume botezat de mine, pe ariciul Petrică.
Era un arici deosebit, cu o personalitate aparte, ma bucura de fiecare data cand il vedeam, avea un mers foarte rapid si ager, părea a fi șef printre restul de animale ale blocului, probabil o fi încercat la început vreo pisica sa il atingă cu laba si s-a trezit cu trei spini înfipți in ea. Mi-am zis, ce animal interesant, ce creație, ce armura, o bila de spini. O data chiar l-am prins in fata scării si am stat de vorba cu el, cand il strigam Petrică se oprea in loc, însă de aceasta data m-am apropiat de el si i-am spus, ce faci ma Petrică, si a ridicat capul lui minuscul si s-a uitat la mine cu ochii lui mici si negri ca niște mărgele. Imi este dor de Petrică!
Întors acasa, de câteva zile primesc o vizita surpriza, un greiere isi stabilește casa la mine in casa, si se pare ca nu mai vrea sa plece, si nu il zăresc si găsesc nicăieri, parca ar fi invizibil, si cântecele lui resuna parca tot in alte părți. In prima noapte am dormit cu becul aprins sa il păcălesc sa nu mai cânte, a doua noapte cu televizorul aprins sa il păcălesc cu vorbăraia, in aceasta noapte sunt decis sa il las sa cânte, sa ma obișnuiesc cu el. Ceea ce mi se pare ciudat este faptul ca in momentul in care adorm începe sa cânte iar daca ma trezesc din somn înceată, nu doar ca imi simte prezenta si mai mult de atat imi confirma o veche vorba de-a mea: Mi se pare destul de logic ca atunci cand visam sa fim treji dincolo si atunci cand suntem treji aici, sa visam dincolo.
Pe greier l-am botezat Anastasiu, pentru semnificația numelui, si in seara asta am început sa fluier si eu la el si imi raspunde, se pare ca ne împrietenim.
Si in încheierea poveștii am sa va relatez un mit vechi românesc si anume:
"Culoarea greierului este explicată prin faptul că el a ascultat cum ariciul vorbea singur despre ce ar trebui să facă Dumnezeu pentru ca cerul să acopere tot pământul."

3 doamne

Neintelegerea exactă a deciziilor celor trei doamne, cunoscute de mine îndeaproape in viața, m-a determinat sa scriu următoarele:
Nu intru in detalii, nici chiar cunoscute, legate de viețile lor tumultoase sau cel putin agitate de dinaintea deciziilor radicale.
Prima prietena, draga mie, a ales sa se boteze prin pocăință, sa se nască din nou, cum ii place ei sa spună.
La început am fost ușor degajat, nu o luam cu-adevarat in serios, am zis ca e doar o faza si o sa ii treacă. Mai apoi am observat ca este foarte înflăcărată in noul ei crez si chiar am contestat-o, intrând amândoi in multe discuții contradictorii ce păreau a nu avea sfârșit. Mai târziu nu am mai provocat-o, încercând sa o înțeleg si sa ii respect alegerea dorita. Si pana acum intr-o zi, cand fiind din nou aproape de familia mea, sa observ cu bucuroasa stupoare căci comportamentul si vorba mea parca au suferit o schimbare pozitivă in relația cu ai mei dragi părinți si frate.
M-a influențat pozitiv D?
A doua prietena, draga si iubita sufletului meu, doamna cea mai inteligenta cunoscuta de mine vreodată, cu care mi-a făcut deosebita plăcere sa vorbesc mai mult de un deceniu din viața, dupa mai multe încercări si răzvrătiri alege sa lase totul in urma si imi spune ca, se muta la tara sa se plimbe prin natura cu fetița ei, ca vrea sa facă cum am făcut eu toată viața, doar ceea ce am simțit si vrut, ca imi asculta sfatul de a-și asculta inima.
Am influențat-o pozitiv pe A?
Cea de-a treia prietena, o amica buna de-a mea, o prietena veche, ma surprinde zilele trecute cu o decizie radicala asupra vietii sale, motiv pentru care am si dorit sa scriu aceste rânduri; am sa ma retrag la manastire, imi spune ea.
Am vorbit cu ea si nu stiu de ce dar o cred, chiar i-am promis ca am sa merg sa o vizitez.
Rămâne de văzut in ce fel o voi/ma va influența M!
M-am mai gândit intre timp dar mai ales in cele din urma, ma gândesc ce anume se întâmpla cu femeile acestea, ce le determina sa ajungă sa ia astfel de decizii radicale, chiar si de bun augur de or fi; si prima mea sageata o arunc asupra bărbaților, nu isi mai fac datoria de bărbați, oare cat de rar o fi bărbatul cu vesta, pălărie, o floare, o poezie, o vorba buna si o tigara-n așternutul umed de iubire!?
O fi vina lor, căci vor cu toate o cariera, si o primesc si dupa ceva ani de munca istovitoare, acuza vizite la doctori si dezechilibru spiritual; ar mai putea fi nereușita întemeierii unei familii iubitoare sau mai aproape de adevăr, încă neaflarea menirii lor pe-acest Pamant!
Simt ca ar fi trebuit sa mai scriu mult aici...O fi contat ca m-au cunoscut?
Nu stiu încă răspunsul pe care cu siguranța nici ele nu si-l pot da, doar pot sa sper ca au plecat in căutarea lui Dumnezeu!

Inima

Oamenii se întreaba, de ce sa își urmeze inima!
"Pentru că, oriunde este inima ta, acolo vei găsi comoara ta."
Ei spun adesea ca suntem apasatoare!
"Asta e bine. Inima ta este în viață. Continuă să asculți ceea ce are de spus."
Ne vorbesc despre temere!
"Firește că se teme că, în căutarea visului tău, poți pierde tot ce ai câștigat ".
Si revin la întrebarea: De ce să-mi ascult inima!?
"Pentru că niciodată nu o vei putea liniști. Chiar dacă vă prefaceți că nu ați auzit ce vă spune, va fi întotdeauna acolo în voi, repetându-vă ceea ce vă gândiți, referitor la viață și la lume.
Suntem învinuite de trădare!
"Trădarea este o lovitură care vine în mod neașteptat. Dacă vă cunoașteți bine inima, aceasta nu va putea niciodată să vă facă asta. Pentru că îi vei cunoaște visele și dorințele și vei ști cum să le rezolvi.
Inima mea se teme că va trebui să sufere; își spun adesea intre ei!
"Teama de suferință este mai rea decât suferința însăși. Nici o inimă nu a suferit niciodată atunci când merge în căutarea visurilor sale, pentru că fiecare secundă a căutării este întâlnirea unei secunde cu Dumnezeu și cu veșnicia...Toată lumea de pe pământ are o comoară care îl așteaptă. Noi, inimile oamenilor, rareori spunem multe despre aceste comori, pentru că oamenii nu mai vor să meargă în căutarea lor. Vorbim despre ele doar copiilor. Mai târziu, pur și simplu, lăsăm să trăiască, în direcția proprie, spre propria sa soartă. Dar, din păcate, foarte puțini urmează calea stabilită pentru ei - calea spre destinurile lor și fericirea. Cei mai mulți oameni văd lumea ca un loc amenințător și, pentru că o fac, lumea se dovedește într-adevăr, să fie un loc amenințător. Deci noi, inimile lor, vorbim din ce în ce mai încet. Însă nu încetăm să vorbim, si sa sperăm căci cuvintele noastre vor fi reauzite: "Noi inimile nu am vrut ca oamenii sa ajungă sa sufere, pentru ca ei nu își mai asculta inima!"."

Reinterpretare: de Fărcaș Cristian Ioan
Inspirat din sursa: Alchimistul, de Paulo Coelho

Generația XYZ

Noi, generația X, am făcut pasul limitării spre eliberare; însă generația Y, au reușit din libertate sa se autoîncătușeze in/si prin tehnologie...generația Z, este revoluția, a noastra a tuturor, a conștiinței colective umane, a celor ce au trecut prin cele mai mari trei curburi ale istoriei omenirii, a noastra a celor ce am avut acest grad dur de comparație, si o sa alegem binele, iubirea de semeni, libertatea si egalitatea!

Om2(om la pătrat)

Unde-s doi puterea creste!
Doresc sa realizez un scurt calcul simplu matematic pentru a demonstra faptul ca omul dacă ar fi unit, la propriu ar putea muta munții din loc!
Dacă oamenii s-ar uni, nici un fel de organizație, fie ea cat de înrădăcinata in trecut si puternica in prezent, chiar si binecunoscutele secte de la vârful puterii politice sociale si financiare ale lumii, pe care le știm cu toții: masoneria, iluminatii, etc, nu ar avea nici o șansa a da piept cu noi!
Fac o paranteza si doresc sa precizez ca, in momentul sfârșitului erei dinozaurilor, un meteorit s-a ciocnit cu suprafața Terrei, fapt ce a dus la cutremure in lanț, tsunami de mari dimensiuni, schimbari bruște de fenomene climatice si inevitabil distrugerea in cea mai mare parte a tot ceea ce popula in acel moment suprafața terestra si deci sfârșitul erei dinozaurilor.
Pământul si ce a mai ramas in viața in urma acestei cataclisme cosmice, a avut șansa de a se regenera si a porni un nou început.
A lipsit o mica distanța de un sfârșit   irevocabil si un nou Big Bang al întregului univers, dacă meteoritul avea o consistentă mai dura si o viteza mai mare, ar fi pătruns in miezul vulcanic al Pamântului si ar fi dus la o implozie al întregului glob pământesc, implicit al sistemului nostru solar si apoi a întregului univers, de proporții necalculabile in momentul de fata.
Dau un exemplu si spun ca un meteorit de duritatea si consistenta unui diamant, de dimensiunea unui ou de pasare, dacă ar avea un impact cu planeta noastră Pământ, cu o viteza aproximativa cu viteza luminii, am lua parte la ceea ce va spuneam mai devreme, ne-am întoarce in timp cu multe miliarde de ani, am fi cu toții doar un Foton.
Revin la calculul nostru si spun:
In momentul de fata, pe suprafața globului pământesc trăiesc aproximativ 7,5 miliarde de oameni.
Media globală a greutății omului este de aproximativ 62 de kg.
Facem un exercițiu de imaginație si presupunem ca ne-am strânge toți cei 7,5 miliarde de oameni din lume pe o campie vasta, pe o suprafața plana indiferent unde pe acest pământ. Si am sari in același timp cu toții.
Ghiciți ce ar avea sa se întâmple!?
Am lovi placa tectonica pe care ne-am afla in momentul de fata, cu o greutate de 465.000.000.000 de kg, de la o distanța de aproximativ 1 metru, cu o forța de...calculati voi!
Rezultatul:
Am mișca placa tectonica a suprafeței pamantului pe care ne-am afla atat de tare încât am reproduce apocalipsa trăită de strămoșii noștri dinozauri, producând in urma loviturii noastre cutremure de mari proporții, valuri tsunami imense, schimbari haotice de fenomene climatice pe o lunga perioada de timp pe toată suprafața globului pământesc, fapt ce ar duce probabil la sfârșitul erei noastre!
Așadar, doresc sa subliniez puterea masei oamenilor si sa avertizez prin acest exemplu, pe acei putini sau pe cel ce îndrăznește sa gândească ca reușește sau o sa reușească sa dețină controlul total asupra noastră si implicit sa instaureze iadul pe Pamant...ca nu ii ofer nici un gram, din greutatea noastra...de șansa;
Si ii spun cu tărie ca sfârșitul erei noastre o sa fie doar de natura simbolica, de eliberare de sub jugul sclavagist in care ne scăldăm de prea multă vreme...si noi, oamenii, copii lui Dumnezeu, o sa luptam pana la ultimul foton de înger din noi si ultimul gram din grădina Edenului si o sa reușim sa-l mulțumim pe Tatal, căci vom reuși sa ne întoarcem la Origini.

Timp în vânt

De curând am observat un fapt cel putin ciudat, am putut sa văd la ceasul telefonului meu in repetate rânduri, cum trece un minut, de pe 20:20 de exemplu pe 20:21 si apoi se reîntoarce la ora 20:20. Am spus ok poate e vorba despre un fram, poate s-a blocat ceva la telefon, poate am apăsat pur si simplu pe prea multe programe si a fost doar o eroare electronica. Însă o singura data am surprins acum câteva zile, țin minte era ora 10:11 si a trecut pe 10:12 apoi 10:13 si s-a reîntors la ora 10:11 intr-o fracțiune de secunda, si nu foloseam nici o aplicație in fapt. Se întâmpla ceva in universul nostru, cu toții simțim asta chiar pe pielea noastră. Ceasul este un instrument fix de măsurare a timpului inventat de noi pentru a reuși sa ne putem organiza mai bine. Ceasul electronic însă, cu transmisie de la satelit, ceasul telefonului nostru de exemplu cel de care va vorbeam mai devreme se pare ca nu reușește sa păcălească ceea ce se întâmpla de fapt in universul nostru si in speța cu Planeta noastră Pământ!
Am sustras de undeva de curând un fapt dovedit științific si apoi pus in practica de mine (creeaza un ceas biologic din 12 bețigașe implantate pe un cerc pe pământ la egale distante între ele si un bețigaș in centrul cercului, si urmărește timp de 1 ora ceasul de pe mâna si cel biologic de pe pământ in bătaia razei soarelui-vei observa o discrepanta între ore- exercitiu realizat de mine încă din copilărie), faptul ca ziua noastră cea pe care o știm a avea 24 de ore, in prezent mai durează aproximativ 16 ore reale, timpul pornind sa se comprime începând cu anul 1980 si pare a se accelera acest proces pe zi ce trece. Am calculat ca am pierdut 8 ore pe zi in decursul a 35 de ani si ca o sa mai dureze, spun eu aproximativ 50 de ani pana in punctul 0 cand Pamantul nostru se va opri, nu o sa se mai rotească in jurul proprie axe, ziua va avea 0 ore si timpul va sta in loc.
Instant in acest moment se va produce inversarea polilor iar Planeta noastră Pământ va reporni din loc in sens invers, soarele va răsări si apune in părți opuse fata de cum eram obișnuiți, nici un fel de tehnologie nu va mai putea fi accesibila decât energia liberă (Tesla), toate ființele pământești vor trece intr-o alta dimensiune, am crede ca ne-am întors înapoi in timp, pe vremea purului Eden, si vom avea șansa sa ne ocupam de administrarea resurselor Pamântului in favoarea noastră si a frumoasei noastre Planete, vom putea sa cultivam fructe si legume, sa creștem animale, sa ne bucurăm de pasiunile noastre, sa cântam, sa pictam, sa scriem, sa călătorim, sa iubim, sa fim mai buni pentru ca intr-un final suntem Una cu cerul si pământul, suntem Una cu Dumnezeu si ce frumos ar fi sa ii îndeplinim arzatorul vis de a fi reușit sa reinstaurăm Raiul pe Pământ!