Homosapiens Coronavirus World War Z

Va scriu aceste rânduri, duminica 29 Martie 2020, in plină pandemie mondiala a unui nou virus, Covid 19 numit si coronavirus din pricina formei sale moleculare; peste tot in lume oamenii mor pe capete, se raspândește vertiginos, crează panica, nu știm înca unde are sa ducă intr-un final.
Omenirea se cutremura, natura se reîntoarce împotriva noastră si ne da o noua lecție de viața, sperând ca vom lua aminte...
Sa salvam planeta!? Ce vorba e asta? Planeta nu are nevoie a fi salvata, nu a avut niciodată, ea a fost, este si va fi aici pentru totdeauna; Noi suntem cei ce trebuim a fi salvați, si asta daca ne-om trezi in cel de-al 13-lea ceas, in caz contrar ea se va descotorosi de noi; suntem doar o specie dintre milioanele de specii de pe suprafața ei, chiar cea mai daunătoare; cine ne credem noi sa ne permitem sa periclitam ecosistemul unui paradis, dar chiar așa, cum a început de fapt totul!?
Lansez o ipoteza proprie:
Nimeni nu a vorbit niciodată despre faptul ca specia de maimuțe din care avem cunoștiința din lumea științifică, ca s-ar fi ramificat prima primata rațională, cunoscuta sub denumirea de Homosapiens, era o specie de 4 culori, si anume albă, neagră, roșie si galbena; culorile predominante in culturile antice si pana in ziua de azi, si le localizez in funcție de suprafețele ocupate, Europa, Africa, India si Asia.
Biblia si religia ne învață ca Dumnezeu a creat omul din țărână după chipul si asemănarea sa, dându-i suflare de viața...
Intr-o scriere anterioară, intitulată "Lumea Întâi", am explicat o varianta in care ar fi existat mai multe lumi înaintea celei noastre, si cum ca Dumnezeu le-ar fi distrus mâniat fiind de evoluția negativă a ceea ce crease. Rămas singur in univers, a călătorit milioane si milioane de ani lumina in speranța de a găsi o noua lume, un nou cămin, o ultima bucata de paradis; si intr-un final cand speranțele ii erau infime, a descoperit o planeta virgina, Pamântul, un colț de rai, unde toate viețuitoarele ei trăiau in armonie deplina cu natura. A urmărit zile la rând aceasta grădina a edemului, aceasta lume fascinanta si pura și a observat ca cea mai evoluată si rațională specie era primata de care va vorbeam mai devreme, si a hotărât si ales sa Își combine adn-ul cu ea, sau altfel spus sa se contopeasca cu ea, dând naștere si totodata viața omului.
Ceea ce s-a întâmplat mai departe este istorie, pe care fiecare in parte o cercetează si o știe in felul sau.
Acum revenind la zilele noastre si la încercarea la care e supusa omenirea in ultimul timp; exista si o parte buna in asta, faptul ca omul si-a diminuat activitățile si totodata si poluarea generată de el, Pamântul respira, ceea ce e minunat si alt fapt interesant este ca animalele nu sunt afectate de acest virus (sa nu credeți ca nu exista si in ele suflu de Divin).
Am ajuns sa fim prea rai, sper ca știți asta, Pamântul si viețuitoarele ei se întorc împotriva noastră, nu mare imi este mirarea cand văd ca intra animale in orașe, in timp ce noi ne-am baricadat in cutiile noastre de chibrite, de frica morții ce bântuie in toate colțurile lumii, de ce ne este frica oare!?...ca nu ne vom întoarce la Tatal, ca nu e nimic dincolo, ca nu suntem demni de asta, ca toată viața ne-am preocupat de noi si am uitat ca scopul era sa trăim in armonie si iubire cu tot ce ne-nconjoara?...
De ce războaie, de ce foamete, de ce copii ce n-au acces la apa, la apa atât de esențială vieții...
"Nu stiu cu ce arme are sa se poarte cel de-al III-lea război mondial, dar stiu ca cel de-al IV-lea are sa se poarte cu pietre."
Extincția speciei umane este serios amenințată...
Eu totuși înca mai sper ca acest de mine denumit război mondial Z, sa ne trezească si sa căutam cu toții in adâncul sufletelor noastre, fărâma de divin din noi, bunătatea sădită de Dumnezeu in fiecare dintre noi in parte si sa începem o noua viața, in care sa ne pese unuia de celălalt,  sa fim egali si armoniosi in fata semenilor noștri, sa învățam sa împărțim, sa dăruim, sa ajutam, sa ne salvam, sa respectam cu sfințenie natura, animalele si al nost Pământ in dar din Univers!
Doamne ajuta!

Interplanetarium

Internetul ar fi trebuit sa aibă misiunea de a ne apropia, însă acesta ne-a îndepărtat atât de mult încât părem a fi fiecare de pe alta planeta.
Am călătorit astăzi cu trenul, in vagon cu trei domnișoare si un domnisor si am simțit un moment de inspirație sa scriu următoarele:
Cu toții eram cu telefoanele in mâna si taceam, si la un momentdat am închis ochii si am început sa port un monolog imaginar cu ei:
-Mai demult, pe vremea când eram de vârsta voastră, noi comunicam între noi, purtam discuții interminabile, de așa natura încât deabia cu greu puteam sa ne despărțim când unul dintre noi trebuia sa coboare; vorbeam despre ce cărți am mai citit fiecare, despre visurile si idealurile noastre, de la cine a făurit piramidele si pana la începuturile începuturilor, despre orice; si doar de dragul de a ne vorbi între noi...era frumos, sa știți!
Nu contest faptul ca acest așa zis internet are si un rol practic, ca avem la dispoziție toate informațiile lumii, mai ales dacă știm si sa le cernem pe cele bune si necesare, sau ca ne ajuta sa ne mișcam mai repede, ca ne-a introdus in secolul vitezei, deși nu știu dacă aveam neapărată nevoie de asta, prefer sa consider ca viața nu ar trebui niciodată luată in graba. Extras din titlul scrierii, interplanetar este exact ceea ce a făcut internetul oamenilor, este spațiul gol dintre planete, este golul ce il lasă in sufletul oamenilor, rămași singuri in spatele unui telefon sau computer, ce continua sa afișeze viața lor frumoasa si extravaganta, fiind prea preocupați chiar si in putinele dați când sunt in mijlocul naturii, sa facă poze si filmulețe pentru site-urile de socializare, in loc sa privească cerul, apa sau pădurea ce-i înconjoara; sau mai grav, atunci când un cuplu ce se vrea a fi unul fericit, stau seara pe canapea fiecare pe propriul telefon, in loc sa se privească in ochi si sa își vorbească dulce. Ar fi atât de multe de spus in privința acestui subiect dar prefer sa închei aici, cert este faptul ca sunt tot mai mulți oameni introvertiți si singuri in juru-mi si toate astea cauzate de oportunitatea oferită de internet oamenilor de a trai o viața virtuală, o viața pe care nici măcar Dumnezeu nu si-a putut-o închipui in cele mai crâncene coșmaruri, si spun asta pentru a va da seama cât de tare greșim sa optam pentru o viața ireala si foarte daunătoare continuitatii vieții omului pe Pământ.

Vulturul

Vulturul are șansa de a avea 2 vieți!
Depinde de fiecare vultur in parte ce alege.
El poate trai pana la vârsta de 70 de ani, însă aproape de 40 de ani, ciocul ii este prea încovoiat pentru a se mai putea hrănii, ghiarele ii sunt  prea lungi pentru a putea sa prindă prada iar penele sunt chiar prea mari si grele pentru a mai putea zbura. Si atunci el ia decizia de a se retrage in înaltul munților, unde isi sparge ciocul de stânca si așteaptă 6 luni sa ii crească unul nou, apoi cu ciocul nou isi smulge ghearele, si așteaptă alte 6 luni pentru a ii creste alte gheare noi si tinere, si intr-un final cu ghearele cele noi isi scoate fiecare pană in parte si peste alte ultime 6 luni ii cresc pene noi; si apoi mai poate trai încă 30 de ani!
Concluzia: Descotorosește-te de tot ce iti este nociv si iti face rau, întoarce-ti privirea catre Dumnezeu, si mergi mai departe!

Învățătură

Toți pomii și toate ierburile au un rost anume, pe care li le-au dat zeii înca de la facerea lumii. O iarbă de leac ajută la inimă, alta la tăieturi și a treia la durerile de cap. Fiecare își are locul ei, chiar și alea care îs otrăvitoare.
Și acum îți mai dau o învățătură, care vine de la primii geți care au pătruns tainele lucrurilor:
În viață trebuie să fi cumpătat, dacă vrei să îți fie bine și să nu duci lipsă de nimic.
Creanga prea plină de rod, e mai repede frântă de vânt.
Sâmânța prea adânc îngropată în pământ, nu răzbate și prea multă apă îi stinge suflarea.
Înțelegi?

Sursa: Zalmoxis-film documentar
De Daniel Roxin

Evolutia ireversibila

Nu am auzit niciodată pe nimeni sa vorbească despre modificarea genetica a organismului tinerei generații si chiar mai mult, nu am reusit sa găsesc in tot google-ul vreo remarca in ceea ce privește un fapt observat de mine in viata de zi cu zi si anume acela ca cel putin fetele din ziua de astazi, ma refer la fetele din tânara generație Y, de vârste cuprinse intre 12 si 16 ani, sunt mult mai dezvoltate fizic decât erau fetele atunci cand eram de vârsta lor, si in plus o alta remarca inexplicabila pentru mine ar fi aceea ca toate copilele sunt extrem de frumoase, fara excepții si nu cred ca are vreo legătura moda, stilul sau machiajele timpurii cu asta.
In schimb, fara a vrea sa jignesc pe cei tineri, evoluția psihică lasă de dorit, pe lângă observarea ca un prunc de-abia mergător, deja manipulează telefonul mamei lui cu o dexteritate la care părinții mei nu mai au cum sa o ajungă din urma; inteligenta tinerei generații este in cădere liberă, sunt excepții bineainteles, nu exista pădure fara uscături si viceversa, însă masa de tineri imi para rău sa o spun dar sunt considerați analfabeți functionali; nu este același lucru sa iti culegi informațiile dintr-o carte sau scris, cu a ti-l luat dintr-un filmuleț sau video!
Cat despre tehnologie, ne face rău, ne face un mare rau; si pe noi ne-a prins, o parte sau parțial, pentru ca odată cu noi a crescut si din păcate nu are limite de oprire; cel putin pe mine ma intriga atunci cand descarc o aplicație din google sau playstore si in imediat următorul moment primesc pe facebook reclame cu chestii similare si ma face sa ma întreb serios despre intimitatea noastra si chiar ma sperie gândul la viitor cand văd o creație ca si robotul Sophia!
Nu au nevoie sa va implanteze nici un cip, răul s-a făcut deja, depinde de noi daca ii vom permite sa ne acapareze in totalitate sau/si sper ca vom găsi inspirația, puterea si fărâma de divin din noi de a lupta împotriva lui si a lor si a noastra!

Ariciul Petrică si Greierul Anastasiu

Am locuit doua luni de zile in București si la bloc mi-am făcut un prieten nou, si anume botezat de mine, pe ariciul Petrică.
Era un arici deosebit, cu o personalitate aparte, ma bucura de fiecare data cand il vedeam, avea un mers foarte rapid si ager, părea a fi șef printre restul de animale ale blocului, probabil o fi încercat la început vreo pisica sa il atingă cu laba si s-a trezit cu trei spini înfipți in ea. Mi-am zis, ce animal interesant, ce creație, ce armura, o bila de spini. O data chiar l-am prins in fata scării si am stat de vorba cu el, cand il strigam Petrică se oprea in loc, însă de aceasta data m-am apropiat de el si i-am spus, ce faci ma Petrică, si a ridicat capul lui minuscul si s-a uitat la mine cu ochii lui mici si negri ca niște mărgele. Imi este dor de Petrică!
Întors acasa, de câteva zile primesc o vizita surpriza, un greiere isi stabilește casa la mine in casa, si se pare ca nu mai vrea sa plece, si nu il zăresc si găsesc nicăieri, parca ar fi invizibil, si cântecele lui resuna parca tot in alte părți. In prima noapte am dormit cu becul aprins sa il păcălesc sa nu mai cânte, a doua noapte cu televizorul aprins sa il păcălesc cu vorbăraia, in aceasta noapte sunt decis sa il las sa cânte, sa ma obișnuiesc cu el. Ceea ce mi se pare ciudat este faptul ca in momentul in care adorm începe sa cânte iar daca ma trezesc din somn înceată, nu doar ca imi simte prezenta si mai mult de atat imi confirma o veche vorba de-a mea: Mi se pare destul de logic ca atunci cand visam sa fim treji dincolo si atunci cand suntem treji aici, sa visam dincolo.
Pe greier l-am botezat Anastasiu, pentru semnificația numelui, si in seara asta am început sa fluier si eu la el si imi raspunde, se pare ca ne împrietenim.
Si in încheierea poveștii am sa va relatez un mit vechi românesc si anume:
"Culoarea greierului este explicată prin faptul că el a ascultat cum ariciul vorbea singur despre ce ar trebui să facă Dumnezeu pentru ca cerul să acopere tot pământul."

3 doamne

Neintelegerea exactă a deciziilor celor trei doamne, cunoscute de mine îndeaproape in viața, m-a determinat sa scriu următoarele:
Nu intru in detalii, nici chiar cunoscute, legate de viețile lor tumultoase sau cel putin agitate de dinaintea deciziilor radicale.
Prima prietena, draga mie, a ales sa se boteze prin pocăință, sa se nască din nou, cum ii place ei sa spună.
La început am fost ușor degajat, nu o luam cu-adevarat in serios, am zis ca e doar o faza si o sa ii treacă. Mai apoi am observat ca este foarte înflăcărată in noul ei crez si chiar am contestat-o, intrând amândoi in multe discuții contradictorii ce păreau a nu avea sfârșit. Mai târziu nu am mai provocat-o, încercând sa o înțeleg si sa ii respect alegerea dorita. Si pana acum intr-o zi, cand fiind din nou aproape de familia mea, sa observ cu bucuroasa stupoare căci comportamentul si vorba mea parca au suferit o schimbare pozitivă in relația cu ai mei dragi părinți si frate.
M-a influențat pozitiv D?
A doua prietena, draga si iubita sufletului meu, doamna cea mai inteligenta cunoscuta de mine vreodată, cu care mi-a făcut deosebita plăcere sa vorbesc mai mult de un deceniu din viața, dupa mai multe încercări si răzvrătiri alege sa lase totul in urma si imi spune ca, se muta la tara sa se plimbe prin natura cu fetița ei, ca vrea sa facă cum am făcut eu toată viața, doar ceea ce am simțit si vrut, ca imi asculta sfatul de a-și asculta inima.
Am influențat-o pozitiv pe A?
Cea de-a treia prietena, o amica buna de-a mea, o prietena veche, ma surprinde zilele trecute cu o decizie radicala asupra vietii sale, motiv pentru care am si dorit sa scriu aceste rânduri; am sa ma retrag la manastire, imi spune ea.
Am vorbit cu ea si nu stiu de ce dar o cred, chiar i-am promis ca am sa merg sa o vizitez.
Rămâne de văzut in ce fel o voi/ma va influența M!
M-am mai gândit intre timp dar mai ales in cele din urma, ma gândesc ce anume se întâmpla cu femeile acestea, ce le determina sa ajungă sa ia astfel de decizii radicale, chiar si de bun augur de or fi; si prima mea sageata o arunc asupra bărbaților, nu isi mai fac datoria de bărbați, oare cat de rar o fi bărbatul cu vesta, pălărie, o floare, o poezie, o vorba buna si o tigara-n așternutul umed de iubire!?
O fi vina lor, căci vor cu toate o cariera, si o primesc si dupa ceva ani de munca istovitoare, acuza vizite la doctori si dezechilibru spiritual; ar mai putea fi nereușita întemeierii unei familii iubitoare sau mai aproape de adevăr, încă neaflarea menirii lor pe-acest Pamant!
Simt ca ar fi trebuit sa mai scriu mult aici...O fi contat ca m-au cunoscut?
Nu stiu încă răspunsul pe care cu siguranța nici ele nu si-l pot da, doar pot sa sper ca au plecat in căutarea lui Dumnezeu!